"Ghidul grãdiniţelor" a fost gândit de la început ca un instrument de sprijin pentru pãrinţii care sunt în cautarea unei gradiniţe. A apãrut ca o urmare aproape fireascã a crizei gradiniţelor din Bucureşti, a cozilor care au început sã se formeze periodic, în fiecare vara, la înscrieri. Acestea au dovedit cã sunt mulţi pãrinţi care cautã un loc în grãdiniţă şi mulţi copii care riscã sa rãmânã pe dinafarã. Sper cã rezultatul final este chiar mai bun decât ideea iniţialã, pentru cã pe parcurs ne-am adaptat la situaţiile intâlnite pe teren, am adãugat şi câte o hartã pentru fiecare gradiniţă si, nu în ultimul rând, am reuşit sã facem un layout bun.

• Crezi cã s-au atins toate punctele importante, cã un pãrinte poate alege ce este mai bun pentru copilul sãu doar citind cu atenţie suplimentul?

Un parinte se poate orienta din aproape în aproape cu ajutorul "Ghidului gradiniţelor". De altfel, aşa a şi fost gândit. Am aşezat gradiniţele pe sectoare, astfel incât mãmicile şi tãticii sã le poatã gãsi pe cele din apropiere. De asemenea, la fiecare început de sector este o hartã mare, cu puncte de reper. Pãrintele îşi poate alege douã-trei sau chiar cinci instituţii şi apoi pot citi despre acestea. Mai departe trebuie sã mearga sã vada, cãci nu poţi cumpãra un produs numai dupã etichetã.

• Publicul a primit cum era anticipat aceastã broşurã? Pãrinţii, angajaţii grădiniţelor sunt mulţumiţi sau nemulţumiţi, ce ştii despre aceste lucruri?

Pãrinţii au sunat în numãr mai mic decât managerii de gradiniţe. Si dacã e sa facem din nou o departajare, au sunat mai mulţi nemulţumiţi decât multumiti. "Ghidul grãdiniţelor" este pentru pãrinţi şi nu pentru orgoliile managerilor. Existã şi douã greşeli, dar nu majore, care vor fi corectate printr-o eratã în ziar (n.a. – Evenimentul Zilei). În rest, sunt nemulţumiri de nuanţă, acuze de subiectivism. Adevarata bucurie vine însã dinspre pãrinţii care s-au arãtat încântaţi.

• Unele grãdiniţe particulare au fost foarte transparente, altele au refuzat sã ofere informaţii. Care sunt motivele pentru care n-au dorit sã aparã în broşurã, crezi cã au ceva de ascuns?

Cred cã nu sunt încã obişnuite cu presa, cã nu ştiu sã-şi facã imagine foarte bine. Au fost şi câteva grãdiniţe care au refuzat sã ofere informaţii. Managerul uneia dintre acestea a sunat dupa apariţia "Ghidului grãdiniţelor" şi a precizat cã ar fi vrut sã aparã.

• Ai fost prin foarte multe unitãţi de învãţãmânt preşcolar, ai discutat şi cu studenţii colaboratori. Punctual, cum ar arãta pentru tine grãdiniţa idealã (localizare, numãr de locuri, personalul didactic şi nedidactic, numãr de ore, dependinţe etc)?

O gradiniţă intimã, cu 10 copii la grupã – in medie – cu educatoare calificate, cu bucãtãrie proprie, sãli separate pentru dormit, curatã, cu un numãr echilibrat de cursuri opţionale, cu salã de sport şi cu accent pe alimentaţia şi starea de sãnãtate a celor mici. Sunt cateva grãdiniţe, dintre cele din "Ghidul grãdiniţelor din Bucureşti", editat de Evenimentul Zilei, care se apropie de aceastã descriere.

• Conform broşurii, în grãdiniţele de stat nu sunt locuri decât pentru jumãtate din copii. Ce-i sfãtuieşti pe pãrinţii care nu prind loc pentru micuţii lor? Să aleagã particularele, sã-i înscrie la alte cursuri (eventual Palatul Copiilor), sã mai aştepte un an?

Sã depunã dosarele, dar în niciun caz sã nu îi inscrie la clase cu 40 de copii la grupã. În ceea ce priveşte grãdiniţele particulare, este mai degrabã o decizie financiarã, care poate fi luatã numai de cãtre familie.

• Care este poziţia României, la nivelul de învăţământ preşcolar, faţă de restul Europei?

România nu are, din pãcate, spaţii pentru copiii de 2 ani, nu investeşte în educaţia micuţilor de grãdiniţă, care au ajuns sã depãşeascã pe alocuri ceea ce le oferã programa. Din acest punct de vedere, atât Franţa, cât şi Germania au politici sociale foarte bune.

Diana Robu